Atracții turistice

Simbol de necontestat al oraşului Bistriţa, Biserica Evanghelică este locul unde trecutul de legendă al urbei îşi dă mâna cu prezentul, plin de freamăt şi culoare, spre a ne arăta că cele două ipostaze ale timpului pot convieţui paşnic, împletindu-şi destinele.

Biserica Evanghelică Bistriţa este locul unde duc toate drumurile bistriţenilor, atât în zilele obişnuite, când bunicii îşi plimbă nepoţii de mână, cât şi în zilele de sărbătoare, când oraşul îşi aduce aminte de jertfa eroilor săi, când omagiază Drapelul ţării noastre ori Imnul Naţional, cu versuri scrise de Andrei Mureşanu, poetul bistritean a cărui statuie şi-a găsit adăpost în parcul de lângă biserică.

Citește și ”Toate drumurile bistriţenilor duc la… Biserica Evanghelică”

Este un complex din 13 clădiri, care datează din secolele XV-XVI, fiind totodată cele mai tipice construcții renascentiste din Transilvania.

Sugaletele sunt formate din mai multe clădiri etajate, legate între ele prin niște intrări spațioase ce formează o galerie cu 20 de bolti ce se sprijină pe 21 de pilaștri.

Citește și ”13 case unite şi rezistente: Ansamblul Sugălete”

Monument de arhitectura de la inceputul secolului al XVI-lea, fosta locuinta a unui mare mester bijutier care i-a infrumusetat fatada (intre 1560-1563) cu admirabile ancadramente de piatra in stilul Renasterii, executate de pietrarul italian Petrus da Lugano.

In acest edificiu functioneaza acum Sectia de istorie a muzeului, avand un fond de peste 10.000 piese, printre care o sabie de bronz de tip micenian (secolul al XV-lea BC), bronzuri tracice (secolele XIII-X BC), podoabe si arme traco-scitice (secolul al VI-lea BC), ceramica, arme si alte obiecte din marea necropola celtica de la Fantanele (secolele IV-II BC), piese din castrele romane de la Orheiu Bistritei, tezaure monetare (romane si feudale), obiecte ale breslelor bistritene.

Citește și ”Meșteșugul și arhitectura, bijuteriile „Casei argintarului””

Turnul Dogarilor din zona centrala a Bistritei, singurul care s-a pastrat din totalul de 18, are o inaltime de 25 de m.

Turnurile care intareau incinta orasului au fost construite intr-o perioada relativ scurta de timp si realizate dupa o arhitectura militara gotica; toate erau asemanatoare ca infatisare.

Constructia are trei nivele, din care cele superioare au spatii cu incaperi si ferestre. Partea inferioara, necompartimentata, a fost folosita ca magazie, avand un portal masiv spre oras. De aici se asigura, printr-un tunel subteran, legatura cu Abatia Benedictinilor, de unde tunelul continua spre Catedrala Evanghelica, ca apoi sa ajunga pe dealul fostei cetati de pe Burich, un deal situat in apropierea orasului.

Ca plan, este o constructie rectangulara, dimensiunile lui fiind de 6,30 m / 9,90 m. Fata de zidul de incinta are o retragere de 2,00 m spre interiorul orasului vechi, iesind spre exterior ci 5,10 m. Constructia este realizata din piatra, iar spatiul interior este compartimentat in doua zone, printr-un perete despartitor cu o grosime de 0.65 m.

Zidurile exterioare au o grosime de 1,10 m spre exterior, iar spre interiorul orasului de 1,00 m la parter, iar la restul etajelor de 0,80 m. Parterul este de fapt un demisol inalt de 2,50 m.

Intrarea in acest spatiu se face dinspre oras, printr-o usa cu un ancadrament de piatra in arc frant. Exista un astfel de ancadrament, la o usa ceva mai mare si in spatiu interior, asigurand accesul spre primul etaj.

Citește și ”Vibraţia de istorie: Turnul Dogarilor”

Muzeul, infintat in 1950, dupa ce a schimbat mai multe locatii, functioneaza azi in localul fostei cazarmi a Regimentului 63 Infanterie, cladirea datand din 1898.Cuprinde sectii de: etnografie - arta populara, stiintele naturii, arta plastica, colectia de gravura, istorie si arheologie.

Colectia de arheologie cuprinde: piese din epoca bronzului apartinand culturii Wietenberg, depozite de bronzuri, inventarul unor morminte daco-celtice, tezaurul monetar de la Sieu-Odorhei (secolele II - I a. Ch. ), tezaure monetare romane si medievale, unelte si arme medievale. Colectia de etnografie cuprinde piese de arta populara romaneasca, maghiara si saseasca: unelte, instalatii de tehnica populara, costume populare, casa taraneasca, biserica de lemn o colectie de lazi de zestre, opere ale unor artisti plastici, in majoritate transilvaneni. Colectia de geologie: flori de mina, colectii de petrografie (in special colectia de concretiuni grezoase - unicat), colectii de palentologie si micropaleontologie. Sectia de stiite ale naturii prezinta fauna specifica zonei.

In urma recensamantului din 1930, comunitatea mozaica din Bistrita numara 2.198 de credinciosi, reprezentand 15,55% din totalul populatiei orasului. Dupa deportarea evreilor in lagarele naziste de extreminare, in mai 1944, dar si ca urmare a emigrarii masive in SUA si Israel in epoca Ceausescu, sinagoga a ajuns intr-o stare de paragina.

Printr-un contract de comodat pe 20 de ani, semnat intre seful comunitatii evreilor din judetul Bistrita-Nasaud si presedintele Societatii de Concerte Bistrita, Sinagoga a fost refacuta prin programul "Cultura 2000", finantat de Comisia Europeana, precum si cu fonduri de la Ambasada SUA si de la diverse fundatii europene, dar si cu mijloace locale (Consiliul Judetean, Consiliul Local Bistrita, Ministerul Culturii si Cultelor).

Proiectul a prevazut transformarea interiorului in sala de spectacole de muzica clasica si de teatru, iar a balconului in loc de desfasurare pentru expozitii de pictura, sculptura sau fotografie. Dupa renovare, Sinagoga arata ca noua.

Hotelul Castel Dracula este poziţionat în Pasul Tihuta din Munţii Bârgăului, în Piatra Fantanele, la 1116 m. altitudine.

Construit în stilul unei case medievale în 1983 hotelul dispune de 140 de locuri de cazare repartizate în 3 apartamente şi 63 camere cu 2 paturi. Spaţiile de cazare dispun de baie proprie, telefon şi TV.

Datorită climatului tonic, cu aer puternic ozonat şi cu cel mai ridicat conţinut de iod în atmosferă din toată ţara, a peisajului de o frumuseţe rară cât şi a serviciilor la un înalt grad de calitate, Hotelul Castel Dracula este cel mai căutat din zonă.

De aici se pot organiza drumeţii: pe vechiul drum al romanilor din Munţii Bârgăului, Măgura Calului, Stânca de la Piatra Fantanele, Dealul Zimbrului - belvedere.

Iarna sunt amenajate pârtii de schi, sănius cât şi plimbări cu săniile trase de cai în munţii din împrejurimi.

Citește și ”Zig Zag prin ţinutul lui Dracula: Pasul Tihuţa”

”O fotografie cu o privelişte ruptă din picturile marilor artişti, de care ţi-e milă să te atingi, pentru că ai senzaţia că e plină de o magie pe care nu vrei să o distrugi.

Lacul se întinde pe 5 kilometri, la poalele munţilor Călimani, şi poartă denumirea localităţii care a fost inundată pentru ca el să ia naştere. Cel puţin aşa spun legendele pe care le auzi de la localnici.

Pentru a ajunge la Lacul Colibiţa trebuie să parcurgi un drum şerpuit dincolo de Bistriţa Bârgăului care la prima vedere pare un sat simplu. Când în drum iţi apare barajul de acumulare ştii sigur că ai ajuns la destinaţie pentru că poţi deja să admiri lacul în toată splendoarea sa.” [ Citește mai mult ]